Iedera înflorește foarte târziu, toamna (septembrie-noiembrie). O vedem pretutindeni, poate crește spontan, dar de multe ori e cultivată decorativ sau pentru umbră. Când se înfășoară în jurul copacilor, le poate dăuna acestora.
Mierea de iederă se produce foarte rar, o dată la câțiva ani, din cauză că toamna condițiile meteo sunt adesea defavorabile – ploaie și frig. Din cauza conținutului foarte ridicat de glucoză (cca 80%), în raport cu fructoza (cca 6%), este o miere care cristalizează foarte repede, în stup, de aceea apicultorilor le e greu să o extragă. Are și o umiditate ridicată, care e dificil de corectat.
Are un miros specific și un gust persistent. Aroma e floral-rășinoasă, mentolată. Culoarea e și ea specială, maroniu-verzuie.
