În munții Pirinei și Alpi cresc două specii de rododendron (Rhododendron ferrugineum și Rhododendron hirsutum), ce înfloresc în iunie-iulie. Spre deosebire de legendara specie de pe malul turcesc al Mării Negre (Rhododendron ponticum), cele din vestul Europei nu sunt halucinogene.
Pentru că rododendronul crește la altitudini de peste 1.400 m, mierea obținută din nectarul acestei flori nu e ușor de produs. Accesul e deseori dificil, terenul accidentat, iar condițiile meteo nefavorabile (ploaie, vânt și temperaturi sub 14°C). Din aceste cauze mierea de rododendron nu e una pe care să o întâlnim foarte des.
Ea e deschisă la culoare, cristalizează fin, căpătând o textură cremoasă, onctuoasă. În funcție de flora din jur, culoarea poate merge de la alb-gălbui până la galben. Mirosul nu e foarte puternic, dar gustul e puternic floral, foarte plăcut, cu un retrogust ușor mentolat.
