Salcia e una dintre plantele care înfloresc cel mai devreme în zona temperată a Emisferei Nordice, în unele zone chiar de la sfârșitul lunii februarie. Prin urmare, condițiile meteo sunt de obicei nefavorabile recoltării unei cantități suficient de mari de miere de salcie. Atunci când totuși temperatura e destul de ridicată ca albinele să iasă din stup în perioada de înflorire a salciei, apiculturii lasă mierea pentru întărirea coloniilor după perioada de iarnă.
Așa se explică faptul că mierea de salcie e unul dintre cele mai rare tipuri de miere din zona temperată a Europei, în ciuda potențialului melifer ridicat al majorității speciilor de salcie: Salix alba, Salix cinerea, Salix purpurea, Salix caprea. Pe lângă aceste specii din Europa, în Azerbaidjan mai întâlnim și Salix acmophylla, adaptată condițiilor aride și semiaride.
În stare lichidă, mierea de salcie e portocalie la culoare. Cristalizează lent și odată cu cristalizarea se deschide la culoare. Are un miros foarte slab și o aromă florală, care se înscrie în tipologia mierilor din Europa continentală, cu un retrogust puțin prezent.
