Miere de baltă e o denumire generică pentru mierea obținută în zonele din emisfera nordică, din apropierea marilor bazine hidrologice: delte, malurile fluviilor sau ale râurilor mari. Acestea prezintă o floră specifică, adaptată solurilor umede și/sau inundabile. Ele sunt ecosisteme complexe, cu sute de specii de plante, foarte multe dintre acestea fiind melifere. În România, astfel de zone de baltă sunt în Lunca Dunării și Delta Dunării, iar în Franța în special în Vendée și Valea Loarei.
De obicei, mierea din aceste areale se culege vara sau toamna și aproape toate sortimentele au în comun un miros și gust ușor mentolat, care sunt date de izma întâlnită din abundență în aceste zone. Apoi, ea diferă de la un apicultor la altul, în funcție de plantele care au fost vizitate de albine în zona în care acesta și-a dus stupii. E o miere foarte plăcută, răcoritoare grație izmei din compoziție, care de obicei cristalizează fin.
Iată câteva dintre speciile de plante din aceste zone:
Iris galben – Iris pseudacorus
Răchitan – Lithrum salicaria
Sânziană de apă – Galium palustre
Alior de baltă – Euphorbia palustris
Bolonică – Sium latifolium
Jaleș de baltă – Stachys palustris
Crin de baltă – Butomus umbellatus
Salcie – Salix alba, Salix cinerea
Sălcioară – Elaeagnus angustifolia
Cătină mică – Myricaria germanica
Cătină roșie – Tamarix ramosissima
Ranunculus aquatilis
Calystegia soldanella
