Pentru că în Europa cultura de bumbac a scăzut considerabil în ultimele decenii, odată cu apariția altor zone din lume care îl cultivă intensiv, mierea de bumbac nu mai e de mult una comună aici.
Grecia deține cca 80% din culturile europene de bumbac, dar asta înseamnă doar 1% din producția mondială. Astfel, Grecia este probabil singura țară europeană în care se mai produce miere de bumbac. În schimb, în Uzbekistan de exemplu, mierea de bumbac o întâlnim pe scară largă.
Mierea de bumbac e o miere de nectar, însă nectarul cules de albine provine mai ales din nectariile aflate pe bactree, nu din florile plantei de bumbac, care conțin prea puțină zaharoză pentru a atrage albinele. Acest tip de miere cristalizează repede, în cristale fine. Când cristalizează, își schimbă culoarea în crem deschis, aproape albă. Are o aromă puțin conturată, foarte discretă, fiind preferată de cei cărora nu le plac mierile intense.
