În cele mai multe cazuri, mierea de mană provine din secrețiile dulci ale unor mici insecte (din familia afidelor), care se hrănesc cu seva unor copaci. Aceasta e mierea de mană de origine animală.

În cazuri mai rare, mierea de mană poate fi și de origine vegetală, adică obținută direct din seva dulce a lăstarilor sau a frunzelor copacilor respectivi.

De reținut însă că nu toți copacii sunt o sursă de mană, fie ea animală sau vegetală (câteva exemple mai jos).

O caracteristică a mierii de mană decurge din compoziția ei chimică. Cu unele diferențe de la un tip la altul, aceasta conține cca 16% apă, 38% fructoză, 27% glucoză. Faptul că fructoza e prezentă într-un procent mult mai mare decât glucoza face ca mierea de mană să nu cristalizeze (sau să cristalizeze extrem de încet, în ani de zile).

Mierea de mană e închisă la culoare – maro închis, spre negru, cu nuanțe verzui sau roșiatice. E o miere vâscoasă și foarte mineralizată (de 5-10 ori mai mult decât mierea florală).

Ea poate proveni din:

❧ păduri de conifere (brad, molid, pin, cedru)

❧ păduri de foioase (arțar, stejar, fag)